Brand lumesc versus Valoare Este foarte mare diferența între cele două ipostaze... Devine un brand lumesc omul reificat de slava deșartă a lumii care pe măsura creșterii popularității întreținută de aceasta și a unui contur social al faimei dobândită prin politici editoriale de PR, se transformă din persoană în produs, vandabil desigur, pentru că popularitatea se traduce pecuniar, în bani, în foarte mulți bani... Este valabil, nu doar în industria muzicală, artistică, ci și în domeniul livresc, în industria de carte, dar și în orice altă industrie unde un produs beneficiază de promovare excesivă, de o publicitate agresivă și din acest motiv ajunge în top, nu datorită calității, ci datorită acestui vector: publicitate. Un exemplu, este Coelho prin Brazilia și Occident, Osho prin Orient și Europa... și să zicem Cărtărescu pe la noi (locul 1 în topul celor mai vânduți scriitori, după Forbes), deși Cărtărescu pe lângă M. Eminescu nu este nici cât negru sub unghie, dar "a câștigat până în prezent aproximativ 540 000 de euro" (sursa Adevărul) ; lucru posibil când devii mai mult un brand social, un trend, decât o valoare... "Volumele, însă, care se vând anual în România sub semnătura marelui poet, Eminescu, aproximativ 60.000 de bucăţi, aduc încasări editurilor doar de 130.000 de euro. Asta înseamnă că Eminescu, deşi este considerat cel mai mare poet din toate timpurile, ar fi încasat sub 1.000 de euro lunar din drepturile de autor aferente operelor lui, mai exact 800 de euro/lună" (sursa Media Fax) Așa se întâmplă și asta-i diferența dintre brand și valoare... Brandul nu exprimă întotdeauna și o valoare, ci doar un trend al epocii... Valoarea are ceva peren, trendul este efemer; însă industria de PR poate să facă profituri gigantice chiar și de pe seama unor non-valori care sunt în trend la un moment dat și foarte populari... Multe din vip-urile de carton câștigă sume imense din vizualizările de pe Youtube, Instagram, TikTok, etc. Mai întâi te lansezi cu ceva wow, un hit, o carte, un best seller, o năzbâtie, apoi îți vinzi brandul cu vizualizări și promovare... Sunt astfel de "vipuri" care câștigă zeci de mii de euro pe lună dacă se fâțâie prin audio-vizualul românesc sau internațional și mai debitează 2-3 prostii pe YouTube sau pe alte rețele...dar dacă-i scuturi bine sau le faci o analiză critică pe "operă", e mai mult apă chioară...sau nimic consistent...logoree și impresii artistice... Alții scot producții pe bandă rulantă adaptați la apetitul superficial al cumpărătorilor ieșind în întâmpinarea acestora cu o ofertă diversă orientată pentru toate gusturile și preferințele, pricepuți la toate: păpică, băuturică, manufacturier, know-how profesional, producții literare pentru mămici, pentru tătici, pentru bebeluși, pentru oricine, pentru orice, din orice domeniu și orice activitate..."Buni la toate și la nimic" , cum se spune... Este evident că, n-ai cum să performezi în toate domeniile, la toate capitolele. Excelența vine din aprofundarea unui domeniu, nu din survolul superficial peste toți și peste toate, ca a unei ciori care se crede vultur... Am mai observat un lucru: Omul-brand încetează să mai fie un om firesc, normal, smerit și de bun simț... Cel mai des devin aroganți, sfidători, ireverențioși, exact pe dos decum sunt oamenii de valoare, care-și mențin modestia și cumsecădenia, indiferent câtă notorietate dobândesc... Aș face chiar o distincție și între termeni; notorietatea e mai potrivită cu valoarea, cu ideea de om valoros, pe când popularitatea sau faima poate fi atribuită mai cu seamă vip-urilor create de media... Deși atributele par a fi sinonime, departajarea valorică a subiecților este evidentă... Se aplică "teoria" și în spațiul religios, când un părinte, un teolog, un monah, devine un brand lumesc; am observat că acesta încetează să mai fie un ava, un părinte dohovnicesc sau un frate cel puțin, în sensul evanghelic, patristic, deplin al acestor cuvinte... Slava deșartă, popularitatea, faima îi modifică structural, hrănindu-le ego-ul până spre limitele maximale, paroxistice, moment când se produce și căderea din înălțimi (sunt câteva exemple recente)...în păcate, erori de judecată, inepții, excese de zel, aroganțe, bădărănii, lipsă de discernământ, de bunăcuviință sau de bunăvoință ... PS: De aceea, ca să nu dezmint preambulul sau poate să-l dezmint (Domnul știe), în această postare în care mă vedeți într-un recital filocalic despre un mare Părinte al Bisericii, ava Antonie cel Mare, apar și eu vremelnicul sărbătorit al zilei, așteptând laurii aniversării mele de 51 de ani...așezându-mă umil sub ocrotirea Sfântului Părinte, prăznuit astăzi, 17 ianuarie...cu toată smerenia ca să nu cad de la înălțimile autoînchipuirii... Dă, Doamne!